Cartea de la San Michele

  Cu mult timp în urmă doamna Diana mi-a dat să citesc o carte unică, pe care la vremea aceea nu am înţeles-o foarte bine, însă în fiecare seară mă opresc asupra ei sau asupra altor cărţi să citesc chiar şi numai câteva rânduri. Adesea citesc fragmente din "În Vechiul Turn", parte a cărţii ce mi se pare a fi sublimă, iar de fiecare dată când o citesc găsesc că sunt cuvinte anume alese să îmi rămână veşnic în minte şi să mă facă să plâng gândindu-mă la fapte din viaţă...

Axel Munthe a fost un mare iubitor de câini, credea astfel că trebuie să fie un rai al animalelor(aşa cum vreau şi eu să existe) : "Dacă este un cer pentru noi, trebuie să fie şi-un cer pentru animale." 

Vineri dimineaţă, când mergeam spre şcoală, am văzut pe trotuar o pisică care probabil murise din cauza frigului, puţin mai departe în fiecare dimineaţă un om aduce mâncare unor pisici care supravieţuiesc frigului fiecărei nopţi...

Vă mulţumesc mult pentru această lectură care îmi va aminti că în această lume încă mai sunt oameni frumoşi.

Prietenie

    Ieri seară a venit Lavinia de la Bucureşti cu dor mare de familie şi de motani, poate mai ales de motani, cu toate că Garfield i-a putut auzi vocea la telefon: în primele zile a recunoscut vocea Laviniei, ca apoi să se sperie de vocea ei. Când a ajuns acasă a fost din nou puţin speriat, însă puţin mai târziu era acelaşi Garfield pe care îl lăsase acasă duminică.

    Aşa cum am promis Laviniei, i-am preparat ceva dulce: mere umplute cu nuci. Spre marea mea surprindere au ieşit bune.

Teatru

Am aflat de la cineva drag că mâine seară, 30 septembrie 2011 la ora 19.00, Teatrul Anton Pann deschide o nouă stagiune teatrală cu premiera Revizorul de Gogol, regia Laszlo Vadas, scenografia Albert Alpar şi muzica
Tibor Cari. Vor debuta şase tineri absolvenţi ai Facultăţii de Teatru şi Televiziune Cluj, Universitatea Babeş-Bolyai.

Abia aştept să merg!

Detalii aici: http://www.pann.ro

Lecturi

Acum câteva zile mă văitam că nu mai am timp să citesc toate cărţile care aşteaptă să îşi spună povestea, şi  am aflat astăzi în Alic viitorul meu asistent de lecturi, pentru că Garfield a abandonat iarna trecută.

Dacă nu citeşte el, voi citi eu "Mireasmă de micsandre" de Galina Serebreakova şi "Suflete moarte" de Nikolai Vasilievici Gogol.

A început şcoala

    Îmi pare îndepărtată ziua de ieri cu tot ce a fost al ei, însă, poate că asta e normal atunci când păşeşti într-o altă zi cu alte gânduri, cu ceva planuri şi idei...a început un nou an şcolar şi nu mă bucur pentru că nu voi mai citi la fel de mult cum obişnuiam să fac în vacanţe, pentru că nu voi mai gusta din bucuria dimineţilor acasă decât în week end, însă sunt entuziasmată pentru orice început...
Am zis că nu voi citi la fel de mult, însă tentaţia(Procesul-Franz Kafka) a venit chiar în prima zi de şcoală şi îmi e teamă că ...nu pot să stau departe de cărţi mai ales când am atâtea titluri necitite.

Regăsiri şi rătăciri

    Asta e ultima zi de vacanţă de vară, asta pentru că azi nu vreau să consider sâmbăta şi duminica aparte de vacanţă.
   Aşa...la ora 2.05 p.m. am luat bicicleta şi dusă am fost de acasă. După jumătate de kilometru am întâlnit un echipaj de poliţie staţionat, am intrat pe un drum de ţară, asta în măsura în care bicicleta mea nu are cauciucuri pentru aşa ceva, am sunat pe tati să întreb dacă am şanse să primesc o amendă, m-am întors pe drumul asfaltat şi am pornit frumos spre Rotărăşti.
     În plimbarea mea cu bicicleta am ajuns la şcoala generală unde am învăţat pentru doi ani, am revăzut biblioteca comunală, locul în care uneori mergeam să împrumut cărţi recomandate de doamna Diana...Nu e pentru prima dată când mă întorc în acest spaţiu, dar e, cu siguranţă, singura vizită pe care am trăit-o intens. Nu am încetat să împrumut cărţi de la bibliotecă, chiar dacă rafturile de cărţi au fost mutate în clădirea primăriei, însă...tânjesc să mă întorc în vechea bibliotecă pentru acel sentiment de beatitudine pe care îl simţi când pătrunzi într-o odaie înaltă îmbrăcată cu rafturi de lemn ticsite cu vieţi, dar mai multe despre acel loc de îmbogăţire spirituală  voi scrie altădată.
    Am intrat în curtea şcolii, "pe la profesori". Data viitoare voi intra pe la elevi, căci vreau să simt măcar o fărâmă din ceea ce simţeam când păşeam spre sala de clasă din capătul holului de la etajul 1. L-am găsit pe domnul director al şcolii la intrare, am vorbit cu dumnealui despre multe lucruri din trecut, şi mi-a dat cheia sălii de clasă unde am învăţat. Am urcat pe scara profesorilor, iar pentru câteva momente am simţit că m-am pierdut, nu am fost capabilă să îmi dau seama dacă era etajul 1 sau 2(ah...îmi dau seama acum că nu era doar o simplă rătăcire într-un loc material, ci, mai mult, o tulburare în propria-mi fiinţă). Acum era clasa unei doamne învăţătoare-clasa a III-a, dar aceeaşi clasă în care l-am avut diriginte pe domnul profesor de matematică Dincă Adrian. Nu am avut nici timp, nici curaj să plâng când am revăzut sala de clasă, manualele pe bancă cu o bucăţică de hârtie albă pe care era frumos caligrafiat, dar în grabă, numele elevilor care pentru un an de zile ar trebui să devină una cu acele manuale, şi...am fost dezamăgită să văd cartea de matematică atât de subţire. Pe drum mi-a venit în cap o altă idee: tare mult mi-ar plăcea să le povestesc celor mici din şcoala primară cât de frumoasă e matematica, apoi mi-ar plăcea să îi întâlnesc pe cei din şcoala generală şi să le spun să înceteze să mai dorească atât de mult să ajungă la liceu, iar la sfârşit mi-aş dori tare mult să îi spun fiecărui copil să citească masiv, să înveţe matematica, să aducă mulţumire dascălilor şi să îi trateze cu mult respect pe aceştia, să viseze visuri măreţe, nu imposibile(cum spunea Octavian Paler). Cred că am avut nevoie să trăiesc ziua aceasta ca să realizez câtă dragoste pot avea aceşti apostoli, câtă dăruire pot pune în fiecare lecţie...
    Mâine începe un nou an şcolar, peste n ani mă voi întoarce şi în liceu cu alte amintiri...

Cărţile mamei

    Ieri am fost la bunicii din partea mamei, iar partea cea a frumoasă a venit cu puţin timp înainte să plec când bunica mi-a arătat nişte fotografii cu mami, sora şi fratele ei, dar şi cărţile cumpărate de ea, de care eu nu ştiam...încă. Bunica m-a invitat să îmi iau câteva cărţi acasă...

    Am luat să citesc: Ultimele şase minute de Alistair MacLean, Cercul de oglindă de Corina Victoria Sein şi Dinu Lipatti de Carmen Păsculescu-Florian.

    Mami a fost bucuroasă să le revadă şi să îmi amintească de vremurile în care şi ea cumpăra cărţi. Mai rămâne să le citesc.

Toamna

    În Deşertul pentru totdeauna de Octavian Paler am găsit un citat care suna în felul următor: "Iubesc viaţa atât de mult încât îmi vine să plâng", ieri aş fi adăugat: nu ştiu care toamnă mă face mai mult să plâng...?

Lasă-mi, toamnă... 
                               Ana Blandiana 

Lasă-mi, toamnă, pomii verzi,
Uite, ochii mei ţi-i dau.
Ieri spre seară-n vântul galben
Arborii-n genunchi plângeau.

Lasă-mi, toamnă, cerul lin.
Fulgeră-mi pe frunte mie.
Astă-noapte zarea-n iarbă
Încerca să se sfâşie.

Lasă, toamnă-n aer păsări,
Paşii mei alungă-mi-i.
Dimineaţa bolta scurse
Urlete de ciocârlii.

Lasă-mi, toamnă, iarba, lasă-mi
Fructele şi lasă
Urşii neadormiţi, berzele neduse,
Ora luminoasă.

Lasă-mi, toamnă, ziua, nu mai
Plânge-n soare fum.
Înserează-mă pe mine,

Mă-nserez oricum.

                                               

    "Când eram mică, ieşeam seara în curte, ridicam şorţul şi aşteptam să pice stele, să le strâng şi să le aduc în casă." Mirona-Cella Serghi
     Acelaşi lucru aş face şi eu în noaptea asta...

Rain

"Nu mă scuturaţi, sunt plin de lacrimi." Cehov

Vară

    În seara aceasta va fi maximul curentului de meteori Perseidele, aşa că o să stau toată noaptea afară numai, numai să văd câţiva meteori. Am aşteptat cu mare interes evenimentul, însă de acum o lună mi-am dat seama că va fi Lună Plină...La ultima eclipsă de Lună nu am văzut nimic pentru că cerul era înnorat chiar pe jumătatea de cer, unde se puteau vedea fazele eclipsei.

http://www.stiintasitehnica.com/eveniment-astronomic-ploaia-de-meteoritilor-perseide_507.html


   Anyway, îl iau pe Garfield şi pe prietenul nostru cu codiţă, o pătură groasă şi o să ne uităm toţi trei pe cer...poate, poate vedem şi noi ceva.

 

 

   Later Edit: În compania lui Miţu, Lăbuţă(Bijoux) şi a prietenului meu cu codiţă, mai ales el, pentru că l-am ţinut în păturică, am îngheţat de frig aşteptând meteorii, dar...a fost foarte frumos. Garfield nu a fost prezent, pentru că a dormit în casă. După ce am aşteptat cam o oră să văd prima stea, am fost foarte entuziasmată. Cineva mi-a spus odată: "watching the sky it is a great incentive to dream", dar cred că în noaptea aceea a fost mai mult de atât, pentru că am înţeles că pot să aştept oricât... Acest lucru îmi aduce aminte de prima poruncă din decalogul naratorului din romanul lui Octavian Paler, Viaţa pe un peron: "Să aştepţi oricât."
   Avem atâtea lucruri de învăţat în viaţă, nu doar de la oameni, ci de la însăşi viaţa, trebuie doar să fim pregătiţi să le vedem şi să le înţelegem.

Vioară

                                                                                                          

    Vara a luat altă înfăţişare, iar uneori cred că toamna se strecoară nepermis de mult în prezent...

Remember

"Nu voi fi trecut prin viaţă fără să  ştiu ce înseamnă o fericire mare, adevărată, făcută nu din fărâme ca până acum, nu din obsesia ceasului, ci din zile şi nopţi. Măcar o zi întreagă, mare, frumoasă şi plină. Cum pot să admit că totul e pierdut? Vreau, dimpotrivă, să încerc totul, cu orice preţ, cu orice luptă, cu sacrificiul demnităţii..."Cella Serghi-Pânza de păianjen

...cu susţinerea şi îndrumarea unui mentor cred cu tărie că voi avea parte de această fericire mare.

Muzica sufletului

 
    "Noi suntem ca un cântec, nu credeţi? Un cântec nu se poate cânta niciodată de la sfârşit spre început. Trebuie să-l cânţi totdeauna îndreptându-te spre sfârşit. Pe parcurs, în timp ce cânţi, încă şi muzica te îmbată, îţi dai seama că sfârşitul se apropie totuşi, oricât l-ai amâna. [...] Oricât ar fi de frumoasă o melodie, vine o vreme în care ea e acoperită de tăcere." Octavian Paler-"Viaţa pe un peron"

Later Edit: Plouă, iar asta înseamnă încă un concert pe care vreau să îl ascult, chiar dacă în seara asta nu voi vedea niciun meteor.

Perseide

    "Nopţi cu ploi şi stele" de Maeve Binchy este o carte despre istoria a patru turişti care se întâlnesc într-un sat din Grecia, abandonându-şi trecutul.
     Până pe data de 24 august 2011 abandonez prezentul pentru câteva minute în care sper să văd câţi mai mulţi meteori aparţinând curentului Perseide. Sper să am cer curat fără nori, aşa cum s-a întâmplat la ultima eclipsă de Lună. Maximul curentului ar putea aduce 100 de meteori pe oră şi va fi vizibil în noaptea de 12-13 august, la ora 2.30 a.m.
     Noaptea trecută am văzut trei meteori...

Hârtie albastră

       De mult timp mi-am dorit să citesc "Mirona" de Cella Serghi, şi abia anul acesta am găsit cartea. E alături de "Pioneze şi hârtie albastră" a lui Sergiu Singer şi "Deşertul pentru totdeauna" de Octavian Paler cartea cu

hârtie albastră-mărturii din cel de-al Doilea Război Mondial. 

Am notat câteva citate frumoase din toate cele trei cărţi.
   Mirona-Cella Serghi


"Nu trebuie să trec prin viaţă fără să las o urmă, o lacrimă, o tresărire din câte am avut pentru tot ceea ce mi s-a părut frumos şi bun...Trebuie să las în urma mea ceva care să-mi semene cât de puţin."
"Greşeala pe care o face fiecare dintre noi-cel puţin aşa au căutat să-mi explice-este că se gândeşte prea mult la micile lui înfrângeri, la dorinţele personale şi prea puţin la acest miracol care e viaţa, la obligaţia pe care o avem faţă de ea, obligaţia de a o face mai frumoasă, mai bună."
"Lisandra pretindea că viaţa e un miracol şi voia neapărat să se măsoare cu ea."
"Viaţa îţi va răspunde la orice întrebare. Numai dacă ai s-o iei în piept, aşa cum trebuie, cinstit şi cu încredere în forţele tale. "
"Acolo unde viaţa e în pericol la tot pasul, acolo o preţuieşti mai mult şi o aperi mai dârz. Acolo ai prilejul să te descoperi."
    Deşertul pentru totdeauna-Octavian Paler


"Am visat lucruri imposibile, dar nu măreţe."
"Singurătatea e oglinda cea mai limpede în care te poţi privi."
"Lumea nu e făcută pentru visători; mai ales pentru visătorii care se mulţumesc să îşi viseze viaţa."
"Zeii când vor să pedepsească pe cineva, îi dăruiesc o memorie bună."
"Numai ceea ce se face cu pasiune merită să fie făcut."
    Pioneze şi hârtie albastră-Sergiu Singer


"Câteodată ţi se împlinesc visuri nevisate."