sâmbătă, 8 octombrie 2011

Prietenie

    Ieri seară a venit Lavinia de la Bucureşti cu dor mare de familie şi de motani, poate mai ales de motani, cu toate că Garfield i-a putut auzi vocea la telefon: în primele zile a recunoscut vocea Laviniei, ca apoi să se sperie de vocea ei. Când a ajuns acasă a fost din nou puţin speriat, însă puţin mai târziu era acelaşi Garfield pe care îl lăsase acasă duminică.
    Aşa cum am promis Laviniei, i-am preparat ceva dulce: mere umplute cu nuci. Spre marea mea surprindere au ieşit bune.

4 comentarii:

  1. Îmi aminteşti de felul cum mergeam eu acasă de la facultate şi mă aştepta întotdeauna nepoata mea Lorena cu tot felul de surprize.
    Mărul cu nucă arată splendind.
    Cred că aţi avut multe de povestit! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Daca in loc de stele, ar cadea din Constelatia Draco, mere umplute cu nuci, ar fi ceva de pomina, Emilia ... Sa nu uiti de ploaia de stele, si daca le vezi, sa-ti pui o dorinta!

    RăspundețiȘtergere
  3. Peste mulţi ani şi eu vreau să îi fac surprize Laviniei. Sper ca şi ea să îşi amintească zilele acestea la fel cum vă amintiţi dumneavoastră. Am vorbit în fiecare zi cu ea la telefon, însă, tot am avut multe de povestit.
    Am cernut prea mult zahăr pe deasupra, dar data viitoare când mai prepar din nou mere umplute cu nucă vor ieşi mai bune.

    RăspundețiȘtergere
  4. Sinceră să fiu, şi mie mi-ar plăcea, însă în seara asta nu voi vedea nimic căzând, pentru că plouă cu picuri reci de apă.

    RăspundețiȘtergere