ca un câine flămând,
Că e legată de ceva, cu vreo curea,
Cu vreo frânghie, de viaţa mea-
Şi la o răspântie cu statui
S-a întors, văzând că nu-i.
S-a pierdut neputincioasă şi pribeagă
După ce vremea întreagă
M-a urmat pas cu pas, până azi
La amiazi.
Cine şi-a pierdut o zi cât o viaţă
S-o caute repede. Se înnoptează. Se lasă ceaţă. (Tudor Arghezi)
P.S.: Un An Nou fericit!
